Home Gandurile mele Grinding Life

Grinding Life

16
70

De ceva vreme tot stau si ma gandesc pentru ce alerg atata zi de zi. Ce e mai important? Banul sau timpul investit in castigarea lui?!? Toata lumea vrea bani dar oare merita efortul? Pentru mine este un fel de cerc vicios… Nu vreau bani dar nu pot trai fara ei. Eu vreau timp, vreau sa traiesc fericit fara stres. Vreau o familie pentru viitor pe care insa nu o pot intretine fara bani. Nu vreau 5 case si 3 masini. Vreau o casa in care sa traiesc pana la adanci batraneti alaturi de o singura femeie modesta, sincera si iubitoare.

Ce rost are viata asta daca 3 sferturi o irosim facand lucruri care nu ne plac? Cati dintre noi avem joburi la care ne ducem cu drag si pe care le facem din pasiune? Prea putini. Ma uit la oamenii care-mi vin zilnic la statie. Multi sunt tristi, abatuti, legati de o Dacie veche de 30 de ani imbatraniti peste masura si consumati de visele la o masina mai buna, la o viata mai buna. Multi privesc in pamant cand ii saluti, nu se uita in jur, au probleme acasa, nu au serviciu, nu au bani… Au imbatranit si nu si-au trait visele. Se vede asta in ochii lor cand intind tristi cei 10 lei cocolositi cand vine vremea sa faca plata…

De o luna nu fac altceva de cat sa cunosc oameni. Zilnic cunosc oameni, cunosc povesti multe triste putine vesele. Poate ca asta imi consuma cheful de a mai scrie pe blog. Parca e o lupta sa nu ma molipsesc de la ei, de la cei tristi. Defapt, daca stau bine sa ma gandesc nu e de mirare, GPL-ul este solutia omului sarac, disperat de pretul benzinei. E de asteptat sa vina la statie doar oamenii mai saraci sau mai zgarciti. Cei saraci ca de obicei sunt intelegatori iar cei zgarciti cauta sa-ti ceara si 10 bani rest daca cumva se intampla sa ramana.

Cei saraci sunt destul de modesti, intelegatori si omenosi. Zgarcitii sunt deseori milogi si increzuti. Si-au pus instalatie GPL pe un Jeep pentru care probabil au facut credit in banca sa-l cumpere. Daca nu ar fi pus instalatia probabil ar fi mancat iaurt cu paine pentru urmatorii 10 ani. Benzina e destul de scumpa si nici la galeata nu gasesti sa cumperi precum motorina.

Nu am inteles niciodata de ce ai nevoie de un Jeep/SUV daca nu–ti permiti sa mergi cu el?!? WTF??? Suna a Romanie pura deocamdata. Vin tiganii cu Mercedes fabricatie 2005, inscris pe Bulgaria, sa bage gaz de 14 lei, o hartie de 5, 5 hartii de 1 leu si 8 monezi de 50 de bani. Probabil au spart pusculita sa stranga 14 lei sa bage gaz in Mercedes.

Cam asta este activitatea mea de vreo luna jumatate. Alimentez masini cu GPL, povestesc zilnic cu oameni pe incep sa-i cunosc. Unii imi plac si stau cu drag de vorba cu ei, pe altii ii urasc si daca n-ar fi camerele de filmat cu siguranta nu i-as servi cu nimic. Job-ul e ok si desi are un program cel putin incarcat, fac eforturi in gasirea celui de-al doilea job. Poate ma bag pe taxi, vad eu…

Despre blog, nu stiu cand o sa-mi revina cheful de scris. Pentru mine blogul nu e un fel de descatusare, un fel de jurnal in care sa scriu mereu atunci cand vreau sa ma descarc. Pentru mine blogul a fost un proiect si atat. A implinit 1 an acum cateva zile si rezultatul la final de an a fost mai mult decat satisfacator.  Nu m-am pricopsit din advertoriale si nici nu mi-am propus asa ceva. Daca voiam bani faceam blog de nisa nu blog personal.

Exista un singur lucru care imi aduce satisfactie atunci cand ma gandesc la blog. Am cunoscut oameni, povesti, suflete, am reusit sa creez o audienta unor ganduri personale care desi nu intereseaza pe nimeni, au creat o legatura. Vinovat de aparitia proiectului amiralul.info este Paul, iar vinovat pentru prelungirea proiectului cu inca 1 an este Cronicarul. Am prelungit domeniul ca sa pot urmari mai departe povestea Cronicarului, singura capabila sa ma faca sa simt ceva cand citesc un blog. Poate ca pana la urma blogul nu e doar un rahat unde lumea scrie rahaturi necitite de nimeni. Se intampla sa mai intalnesti si oameni interesanti cu povesti interesante.

Ar mai fi si Elly, care desi inca e zdruncinata de trecut sunt sigur ca o sa fie bine si ca o sa-si gaseasca intr-un final fericirea, pacea si linistea sufleteasca. Simt ca treaba asta se va intampla 100% cat de curand.

Raul este singurul din blogroll care se incadreaza in categoria bloggerului perfect din punctul meu de vedere. Adica are articole scurte, e usor de urmarit si e funny… Este unul dintre putinii bloggeri de calitate pe care-i mai urmaresc intre doua alimentari 🙂 M-am bucurat destul de mult cand l-am descoperit. La categoria femei, am ras de era sa cad de pe scaun la articolele Laviniei… Cred ca e cea mai amuzanta din tot blogroll-ul meu. Intotdeauna m-am bucurat sa vad personalitate. Sunt satul de tipare si de prosti ca de mere acre, asa ca orice zvacnire de personalitate bucura mai mult de cat un advertorial de 100 de lei.

Ar mai fi si Belgianca pe care din pacate nu prea am timp sa o mai urmaresc. Pe ea o stiu inca de pe vremea Fainului… ce vremuri 😀 … este una dintre putinele persoane care desi munceste de dim pana seara tot mai gaseste vreme sa ajute persoanele ce viseaza la un viitor mai bun. Intr-o lume care pe zi ce trece se inraieste tot mai mult si cauta sa-ti ia nu sa-ti dea, Belgianca face fix invers. Si ma bucura tare mult sa vad ca mai exista oameni cu suflet, dispusi sa ajute gratis dupa 12 ore de serviciu in limba franceza sau olandeza. Nu stiu cum face de mai are timp sa scrie si pe blog insa na… secrete feminine probabil…

Cam atat ar fi de spus despre proiectul amiralul.info, despre jobul meu, despre viitor. Inca nu sunt hotarat daca trebuie sa acord mai mult timp blogului sau nu. Poate ca e vremea sa ma orientez spre viitor, nu spre scris. Sau poate ar trebui sa continui desi nu prea mai am tragere de inima. Sau poate m-am maturizat in sfarsit… Despre viitorul blogosferei nu mai zic nimic. Sau poate ca ar trebui sa zic ceva… calitatea blogosferei tinere ar creste considerabil daca am avea mai putin Pardau si mai mult Lucian. Eu il stiu pe Lucian de ceva vreme si tinde sa se incadreze cu articolele in nisa “interesantului”. Cel putin eu vad un viitor bun pentru el si blogul lui. Pacat ca nu sunt mai multi ca el dar in fine, asta e o alta discutie. Pana la urma calitatea va iesi la suprafata indiferent de varsta iar prostanacii incapabili sa o furnizeze se vor limita la a arunca cu cacat in cei care au reusit.

Tin sa precizez ca absolut toti bloggerii din blogrollul meu sunt oameni ok, sunt oameni cu personalitate, sunt bloggeri de calitate. Nu i-as fi tinut niciodata acolo daca nu mi-ar fi placut ce povestesc. Faptul ca nu i-am amintit pe toti asta nu inseamna ca nu sunt valorosi sau ca nu le au cu scrisul. Am tinut doar sa precizez cateva exemple care m-au bucurat de-a lungul anului blogosferic.

Va pupa Jean si va doresc tuturor o primavara cat mai frumoasa si mai infloritoare.

Grinding life!

 

Previous articleSa-mi cante lingura!
Next articleObiceiurile nuntasilor
Ma numesc Alex Ciocan si am pus bazele acestui blog in urma cu 8 ani... Amiralul.info este blogul unde scriu orice, fara sa ma intereseze parerile celorlalti. Suntem liberi sa spunem prostilor pe nume, suntem liberi sa criticam nesimtirea, suntem liberi sa strigam atunci cand ne doare, cand suntem furati, cand ne simtim dati la o parte sau calcati in picioare. Suntem liberi sa traim asa cum vrem noi, nu cum ne dicteaza societatea din care vrem sau nu, trebuie sa facem parte. Spuneti lucrurilor pe nume si vom reusi sa schimbam impreuna mentalitatea in Romania, tara noastra.

70 COMMENTS

  1. Multumesc, multumesc. Degeaba uneori ne tinem tari, eu cred ca astfel de incurajari conteaza. La urma urmei eu scriu pentru tine si tu pentru mine si tot asa.
    Sa stii ca mi-ar parea rau sa te lasi de blog.

  2. Multumesc ca m-ai amintit si pe mine aici, in “blogosfera tanara”. Referitor la tine si la blogul tau, nu am apucat sa te citesc de la inceput, nu am stiut ca tu ai aici defapt un proiect, poate nu ai vrut sa arati asta, ai oferit lucruri spuse exact asa cum sunt, ai spus totul pe nume, mie mi se pare ca ai un blog minunat, niste cititori si comentatori minunati, eu zic ca acest blog inseamna mai mult decat un proiect, eu asa il simt, iar acum in perioada cand ai fost mai inactiv, parca lipseste ceva, imi place enorm stilul tau.

    • pai te-am amintit pentru ca mi s-a parut normal sa o fac. blogosfera trebuie sa fie de calitate inca de tanara altfel riscam sa ajungem maturi si prosti 🙂

  3. Multi ani inainte blogului tau! Desi nu reusesc sa intru zilnic la tine, sa stii ca mereu mi-au placut articolele tale, chiar si atunci cand nu eram de aceeasi parere cu tine. Faptul ca ai posibilitatea sa cunosti zilnic oameni noi cred ca este un avantaj. Ne-ai putea povesti despre ei, despre felul in care ii percepi.
    Acolo ai vrut sa spui Pardau? :))

  4. Mi-a placut insemnarea ta.

    Si nu pentru ca apar si eu in ea (intr-un context elogios, pentru care nu pot decat sa-ti multumesc), ci pentru ca mi-a completat imaginea mea despre tine (desi, recunosc, in loc s-astept para malaiata, puteam sa rasfoiesc in urma, ca sa inteleg mai bine cine esti; dar acum, mai mult ca niciodata, timpul nu-mi mai apartine) si pentru maniera foarte clara in care ai pus lucrurile in context.

    N-ai sa te lasi de blog, pentru ca imi pari tipul care intelege singur ca unele ganduri si idei e pacat sa se piarda. Iar daca n-ai sa te lasi de blog, blogosfera va ramane – in schimb – aceeasi. Insa cativa oameni din ea – cititorii tai – vor beneficia mai departe de o perspectiva pertinenta asupra vietii.

    Bafta si sa ne “auzim” si pe mai departe!

    • pai, nimeni nu ma cunoaste :)) si daca m-ar cunoaste ar fi exact acelasi lucru. identitatea este egala cu zero pe internet. de blog nu cred ca ma las ci doar o sa il trec pe low priority.. cel mai probabil.

  5. Ai scris de parca ai lasat testamentul cu insemnarile tale, altor bloggeri. Stai ma ca nu mori !

    Nu toti avem timp, dar ne facem. Nu esti oblgat sa scrii in fiecare zi, la doua zile sau la o saptamana. Scrii exact cand ai timp… zic eu.

    La fel ca tine, daca ma uit pe blogul meu, nu am mai scris de o saptamana – pentru mine nu e paguba – intra cine vrea, iese cine poate :)). Eu spre exemplu nu sunt ocupat cu serviciul ca si tine, dar invat pentru “a pica bacul” pe rupte..

    Daca ai plecat din blogosfera, a doua zi sunt la Severin la statia GPL si ti-o iei pe coaja..

    • ai zis-o :)) nu e ma nici un testament ci doar tineam sa precizez intr-un scurt bilant ce inseamna amiralul.info

  6. Eu zic sa nu parasesti blogul. Poate nu o sa ai timp sa scrii in fiecare zi, in fiecare saptamana, dar cei care te urmaresc sunt sigura ca vor ramane aici atata timp cat va exista domeniul. La un moment dat o sa-ti gasesti timp si pentru blog. Eu am facut prostia sa renunt la un blog pe domeniu propriu dupa 3 ani si mi-a parut rau. Nu faceam bani cu el, nu aveam nici macar un advertorial sau link platit, dar era munca mea.

    Spor la treaba!

    • pai daca nu imi parea rau nu as fi prelungit. am realizat ca probabil as pierde contactul cu niste persoane valoroase daca nu as fi continuat.

  7. Kudos amigo, pentru blogul fain! E important sa scrii cand simti tu, nu are rost sa-ti faci prea multe planuri. Cine te cunoaste (sau cine a ajuns sa te cunoasca de aici) stie ca esti un tip echilibrat, cu simt pragmatic. Asta conteaza 🙂

    • ma, nu stiu ce conteaza cel mai mult. vezi tu, lumea e diferita si in continua schimbare. azi apreciaza ceva, maine altceva. e nehotarata la fel ca mine.

  8. e trist sa fi inconjuat in mare parte numai de oameni tristi pentru ca vrei nu vrei iti transmit starea…
    iar daca as fi in locul tau, as pastra blogul. asa, macar de amintire .

  9. Să fie iubitoare, să fie modestă, să fie…stai așa! De ce vrei o femeie modestă??? 😀
    Interesantă partea cu oamenii care vin la stația GPL, și sincer cred că e super ok să cunoști oameni reali. Aici în virtual totul este curat, spălat, dar…nu prea real.

      • aha, am crezut că vrei o femeie modestă ca și intelect, fizic, etc.
        acum am înțeles sensul cuvântului modest și te înțeleg. o femeie încrezută e un coșmar la casa omului, deși necunoscute sunt căile Domnului și nu știi niciodată ce poți învăța de la oamenii pe care nu-i apreciezi. 😛

        • Desi a fi autentic nu falst modest este o calitate, si cred ca la asta se referea Amiralul ca o calitate dezirabila la un partener de viata ideal, totusi nu pot rezista sa nu remarc ca au fost mentionate in mass-media relativ recenta (asa in ultimii 2-3 ani, de cand si cu ingrijorarea mai crescuta pt soarta Institutie Casatoriei in parti din ce in ce mai largi din lume), cateva studii care arata destul de clar ca barbatii tind sa isi aleaga, in caz ca au si ei un cuvant de spus, sotii cu scolarizare si cariera de rang mai mic decat ei, chiar aproape indiferent de daca persoana respectiva e ff super-sexy sau nu initial, desi desigur ca trebuie sa existe si o atractie initiala, (voiam sa zic ca nu exista corelatie neaprata intre a fi sexy si a avea scolarizare redusa, si in nici un caz o cariera de rang mai mic, de fapt dimpotriva existand masuratori destul de certe ca elevii sexy sau in general asa mai placuti la infatisare au note mai mari si au si joburi mai bune si mai bine platite ulterior, cel putin asa in lumea asta mai moderna majoritar iudeo-crestina unde se fac astfel de masuratori), si asta chiar si in cazul oamenilor cu inclinatii politice chiar blajine sau pro-feministe, nu neaparat numai in cazul barbatilor super-macho de tip “porc”.

          • Plus ca acest fel de casatorii cu sotul intr-o pozitie de cariera si scolarizare superioara fata de cea a sotiei, au si o sansa crescuta de a rezista ceva mai mult in timp, batand statistica de divort 50 %, si statistica de 48 % de persoane adulte din SUA recenta nefiind casatorite (din care 40 % au mai fost casatoriti, si au si sansa mai mare de a fi interesati de a se recasatori, si 60 % nu au fost niciodata casatoriti si nici nu au sansa prea mare si/sau intentia de a o face in viitor), plus procente destul de similare in ultima decada de cca 35- 40 % si in crestere de adulti necasatoriti in UE de vest, Australia, chiar si mai multi in Scandinavia, (unde de fapt casatoria chiar nu a fost niciodata deosebit de populara asa la nivel traditional popular), etc.

          • Păi nu prea putem trăi conform statisticilor, nu? Căci statisticile sunt făcute după oameni, nu oamenii după statistici 😀
            Eu cred că viaţa e ca să învăţăm din ea.

  10. Ah…Paul…da…ma rog, desigur ca Lucian, Lavinia, Paul te captiveaza, si pe mine de altfel, dar ei sunt blogger-jurnalisti digitali de tip modern de la bun inceput, nu de tip mai vetust Pardau sau Cristoiu (de la Ev zilei). Pana una alta, am remarcat totusi ca ce se vinde global (la nivel real profesionist, nu amator), e tot continutul variantei vetuste insa digitalizata cu ajutorul tinerilor moderni ca unealta, nu varianta tinereasca progresista cu batranii ca sprijin pt ea, de aia cred ca au si romanticii totusi clasici Elly si Raul Ghiran o sansa, cu Belgianca ca singur reprezentant de jurnalism mai realist independent si neafiliat vreunui curent anume de tip free-lance cam mai mereu lasata la coada, ca se pare ca nimeni nu mai are timp si pt jurnalismul de tip/curent literar mai realist independent si/sau free-lance de acest gen, iar cu Cronicariu mereu desemnat sa se ocupe de vastul domeniu al culturii plus rubrica obituaries (decese), ca de astea nu are nimeni chef…

    …insa asta e chiar o observatie deosebit de superficiala de eu ca surfer intr-o doara in publicistica globala de pe Internet din 1995 incoace, care in plus face pe nebunul sa-si dea cu parerea intr-un domeniu despre care n-am habar, mai mult pt ca a venit vorba de Paul decat din orice alt motiv, nu o analiza de expert, deci, ca Disclaimer, nu e cazul sa traga nimeni niciodata vreo concluzie utila din ce as putea comenta eu, chiar daca e intr-o maniera care pare sa denote o vasta experienta si autentica expertiza…ca eu capat brusc aceste inclinatii si aparente aptitudini de expresie asa de nivel expert autoritativ in domeniu de cate ori e vreun Paul prin jur, chiar si doar linkat virtual, nu in persoana, indiferent care ar fi acel domeniu de cunostere si activitate umana.

  11. parerea mea, e ca ar trebui sa scrii in continuare, cand ai timp si inspiratie, adica cand ai ceva de spus. nu trebuie sa o faci zilnic, nici eu nu o fac, de altfel. f interesante observatiile tale despre oamenii de la benzinarie, cu toate ca nu lucrez in domeniu si eu am observat de multe ori cand ma duceam sa pun benzina, smecherii cu masini luxoase care alimenteaza de 10 lei. eu tot timpul alimentez numai de 50 de lei, rar mai pun de 100 ca sa fie. dar 50 de lei, imi ajunge o saptamana prin bucuresti. spor!

    • nu prea mai am inspiratie, nu stiu dc. poate ca mi-am modificat planurile. habar nu am.

  12. Multumesc ca m-ai mentionat si pe mine, esti foarte dragut, ca de obicei. Si mi-e drag ca te fac sa razi, rasul e foarte important :)) Sa cunosti oameni si povesti e bine, dar, intr-adevar, prea multe povesti triste te pot afecta. Si eu sunt de parere ca nu trebuie sa ne irosim viata, si, pe cat posibil, sa facem cat mai multe lucruri care ne fac placere. Este dificil, dar nu imposibil. Decat viata asta o avem. La sfarsit, nu ne gandim la ce joburi am avut sau la cati bani am strans. Altele ne raman in memorie.

  13. Pe cei pe care i-ai enumerat in articol ii admir si eu desi poate nu are foarte mare importanta pentru cineva…. cat despre tine si blogul tau… ai face bine sa scrii in continuare pentru ca mie personal mi-ar lipsi scrierile tale… m-am atasat oarecum de bkogul tau, de ideile tale… poate si pentru ca locuim oarecum aproape… in fine… nu renunta….

  14. “GPL-ul este solutia omului sarac, disperat de pretul benzinei. E de asteptat sa vina la statie doar oamenii mai saraci sau mai zgarciti”

    Maşina oficială a Reginei Elisabeta a II-a are GPL.

    Cine ştie, poate ea e vreo fomistă care mănâncă iaurt cu pâine şi pe deasupra şi ţigancă precum Cioabă.

    ~Nautilus

    • bine ma, ai dreptate. in alte tari e o chestie ce tine de ecologie. la noi nu are nici o legatura ecologia cu gpl-ul

  15. Mai intai, La multi ani blogului! 🙂
    Am vazut ca ai publicat dar de abia acum am reusit sa ajung. La mine e o mare lipsa de timp. Rar se intampla sa am…de regula nu. Daca te uiti, in ultimele 3 zile nici sa raspund comentarilor la articole n-am reusit inca 🙂
    Imi place mult articolul, e atat de uman (sincer si direct) cum nu in fiecare zi ti-e dat sa intalnesti aici, in blogosfera. Cand am vazut ca ai avut un gand si pentru mine…m-ai facut praf, m-ai zdruncinat si in prezent :)) Gumesc putin dar m-am emotionat si mi s-au umezit ochii.
    Eu cred ca n-ai sa lasi blogul chiar de vei scrie mai rar. Ar fi pacat. Scrii din suflet si oamenilor le place sa citeasca articole de acest gen. Se recunsoc ei insisi in el. Stiu ca intelegi ce vreau sa spun. De altfel se observa si din faptul ca ai destul de multi prieteni ai blogului. E un aspect pozitiv. Care trebuie sa-ti dea de gandit.
    Un dar la un an de blog. Nu stiu daca il stii…dar Fancy a fost cineva in anii ’80…Mozzart a fost un alt proiect al sau, un proiect frumos. “Malice & Vice” mi-a placut cel mai mult dintre compozitiile pentru acest proiect. Sper sa iti placa.
    http://www.youtube.com/watch?v=OXQVnDEPTfw

    • multumesc pentru urare 🙂 stiu ca esti foarte ocupata. ai un blog destul de vizitat si stiu ca este destul de dificil sa ii citesti la randul tau pe toti care te citesc.

      m-am referit la tine pentru ca imi placi si ca om si ca blogger. nu aveam cum sa te ratez din enumeratie 🙂

      foarte faina melodia. se simt anii 80 in toata splendoarea lor.

  16. Stii cum e … daca n-ar exista raul, n-ar exista nici binele, pentru ca n-ai mai avea termen de comparatie … Daca toti am fi la fel de frumosi, de bogati, de destepti, toate acele superlative n-ar insemna de fapt nimic, in lipsa unor contra exemple …
    Pe aceeasi linie este si o intrebare de genul “ce vina are un copil de cativa ani care moare intr-un accident, auto sa zicem”, ce rele a facut, pe cine a suparat. Sau cum pot avea sanse egale in viata un copil nascut intr-o familie de drogati si unul nascut in familia lui Bill Gates.
    Asa si cu “vartejul vietii” …
    Trebuie sa reusim sa gasim satisfactie si bucurie in lucrurile pe care le putem face, daca doar pe-ale le putem face …
    Poate-n “episodul” urmator vom putea mai mult. E o discutie complexa, cu multe fatete si care-o data in religie, soarta, destin … noroc si ghinion in viata.

    • mda, iarasi religia ca explicatie a sortilor sau a ghinionului. cat de irationali suntem inca dupa 2000 de ani de civilizatie continua

      • Nu religia este explicatia ci un cumul de factori greu de comensurat si digerat, daca stai sa iei la bani marunti viata fiecarui om. Este de ajuns o decizie gresita sau buna la un moment dat in viata pentru ca firule i sa se schimbe total.
        Pana la urma, fiecare are liber arbitru si daca are acces la educatie si o familie cat de cat normala-n spate, depinde in primul rand de EL sa faca mai mult sau mai putin in viata.

  17. “cum pot avea sanse egale in viata un copil nascut intr-o familie de drogati si unul nascut in familia lui Bill Gates.”

    …Multă lume uită că Henry Ford era ţăran (ţăran adevărat, de la coada vacii, maniac religios) şi că nu avea decât puţine studii şi acelea făcute mai mult după ureche.

    • povestea cu Ford e destul de celebra. a avut o istorie pe care din pacate prea putini o cunosc. e destul de interesanta

      • @ Nautilus

        Cam greu sa reproduci conditiile istorice ale Americii acelor ani in prezentul nostru cotidian. Un cadru irepetabil, aproape unic. Visul american a murit in Golden Age, odata cu personaje ca Henry Ford.

        • pai… visul american e inca viu. sub alte forme insa. cum ar fi o casa intr-un cartier de periferie cum vezi prin filme sau na… acuma fiecare cum isi imagineaza.

    • Mai sunt si exceptii in viata man … hai sa-i numaram pe cei care au reusit sa se ridice in viata plecand din rahat, si pe cei care s-au afundat cu totul in el plecand din acelasi loc …

  18. dute si tu cum s-a dus italianul ala in munti …a vandut tot si si-a facut o casa acolo . traieste fara lumina fara apa fara orice il poate lega de civilizatie , are gaini , capre , vaci si din aia traieste .
    eu unul zic ca e nasol , mai ales sa ii oferi unui copil o asemenea viata

    • stai putin, ca aia e alta discutie. sa traiesti fara stres nu inseamna sa nu faci nimic. pentru fiecare om stresul e altul

      • Pentru adevăraţii cocalari şi ţigani, exact asta înseamnă să trăiască fără stres: preferă să nu aibă ce bea, dar să nu muncească.

        Un patron arab a pus cândva un anunţ pe uşă, că angajează necalificaţi, la care nu i-a răspuns nimeni. Enervat, arabul nostru se duce prin cartier şi dă de “cantina de ajutor social” a Primăriei. La coadă, numai ţigani din cei solizi şi burtoşi, întregi, fără niciun handicap. Arabul se duce la fiecare în parte şi îl întreabă de ce mănâncă o farfurie dată de milă de Primărie şi nu vine să muncească, doar el îi dă 700 RON şi nişte bonuri de masă. Toţi cioroii când auzeau de muncă se strâmbau de parcă ar fi avut un căcat sub nas 😀

        ~Nautilus

        • dude, tiganul fuge de munca fix ca dracu’ de tamaie. asta se stie de cand lumea., adevarul e ca banul cinstit se castiga cel mai greu si de multe ori nu te alegi cu nimic din el. fiind cinstit iti platesti facturi, dari la stat, etc…

  19. Povestea cu gazul de 14 lei seamana cu foarte multe povesti de ale mele … schimbate sunt doar personajele si situatiile. Cele mai multe le patesc vara cand ajung “italienii/spaniolii” acasa .. cu 200EU in buzunar care vor sa para mai multi. Daca e sa dau un exemplu as spune doar ca anul asta a venit unul cu o ceata de rude dupa el sa ii ia un calculator la un parlit de copil, la care in fata alora zice:

    “Iti ia tata ce vrei tu … zi aici la domnul ce calculator vrei si ti’l ia!”

    … incepe copilul sa enumere … ala ala ala ala … toate aveau o buba … ba: “asta ii prea mic … asta ii prea mare nu incape in birou … asta ii prea negru … asta ii prea alb …” pana a ajuns la ala de 180 lei (cel mai ieftin) care corespundea din toate punctele de vedere … “asta ti’l ia tata … incape la fix in birou … ii si alb cum iti place tie … merge cu tastatura ce o avem … la fix!” 😀

    Povestea poate parea haioasa … dar dezamagirea din ochii copilului amestecata cu bucuria ca totusi “s’a ales cu ceva” este greu de descris. M’am chinuit sa il instalez eu si ca aveam o placa video cat de cat pe acolo am instalat’o … fara a ii mai cere ceva la “bastanul” care probabil ca o fi dat mai mult pe bere sa se mandreasca in fata alora cu care venise.

    Am multe povesti de astea … adunate in 20 de ani de cand am vandut de la chiloti turcesi si margarina ungureasca la calculatoare si masini. Culmea e ca … inca sunt suprins uneori! 😀

    • vai 🙁 ce poveste aiurea… m-am intristat eu cand am citit-o. nu cred ca as putea face asta unui copil. ori ii iei ce vrea ori nu ii mai iei deloc.

  20. Cautà sà dormi bine, odihneste-te..ingrijeste-ti sànàtatea…Fii tu insuti in tot ceea ce faci, si ai sà vezi cà totul vine de la sine…si pe urmà dacà te invàrti in cercuri bune, ai sà vezi cà o sà aparà si fata “modestà”, eh
    ?!

    • ha ha 😛 buna asta cu dormitul.. dar nu se prea poate deocamdata… lasa ca dorm destul cand oi muri 😀

  21. Asta cu GPL-ul pe masini scumpe am mai vazut-o si eu. Vazusem la un moment dat in Iasi un Land Rover ultimul racnet care alimenta cu GPL. Motor de aproape 3000 cmc…. Ce sa-i faci. E pe acelasi principiu dupa care oamenii isi fac credit sa-si ia iPhone, desi n-au cu ce plati asociatia…

  22. lasa, mai, ca noi te citim si asa ocupat cum esti tu. stai sa vezi ca eu am incercat sa-mi fac un tabel cu activitatiel, sa vad cum sa le incadrez mai bine. rezulta ca ori dorm mai putin sau deloc, ori nu mai fac tot ce as vrea sa fac. :)))

Comments are closed.