Am crescut simplu

Generatia tanara se bucura de atat de multe avantaje comparativ cu vremurile in care am crescut eu incat nici macar nu le pot insirui. Sunt doua timpuri total opuse din care unii nu mai pot evada si altii in care nu pot intra nici macar printr-un exercitiu de imaginatie.

Traiul in anii 90 era simplu si se rezuma la simpla interactiune intre oameni seriosi. Nu era tehnologia de astazi dar era capacitatea de a gandi si de a visa. Astazi avem tehnologie care gandeste pentru noi iar oamenii se indobitocesc pe zi ce trece tot mai mult.

In Romania s-a instaurat de cativa ani buni metoda examenului la care se trisaza si nimeni nu isi mai da silinta sa invete pornind de la aceasta idee, ca oricum va reusi platind un examen asa ca ce rost mai are sa puna burta pe carte?

Romania a ajuns tara in care toti dobitocii au facultate insa habar nu au cu ce se mananca meseria in care sunt calificati de acea facultate. Dau pe la cursuri la fel de des cum le trece prin gand ideea de a trisa la examen. Inainte, prostii se faceau ori militieni ori popa iar astazi ii intalnesti in domenii importante precum drept si medicina. Referitor la medicina varul meu primar a inceput in urma cu cativa ani facultatea de inginerie din Bucuresti si imi povestea cum un coleg de-al sau de liceu a fost admis la o facultate de medicina din Bucuresti dupa ce a promovat examenul de admitere cu nota 5.40. Si toata lumea se mira de ce avem medici prosti atata timp cat la o facultate cu plata oricine poate deveni orice.

Sarind peste paranteza cu facultatea imi aduc aminte simplitatea copilariei mele. Parca eram mai egali atunci cand parcariile erau pline de Dacii. Am crescut in patut lemn copii dupa ce m-am nascut, nu in mobila scumpa. Cand am crescut am invatat cum sa imi fac singur jucarii din carton sau din lemn, nu sa butonez un smartphone. Am invatat sa relationez cu copiii vecini desi nu ma intelegeam cu toti la fel de bine, nu sa ii injur din spatele unui monitor folosind un nume fictiv pe un cont de Facebook. Televizorul era alb negru si prindea TVR-urile si sarbii, caci nu aveam cablu. Nici macar telefon nu am avut pana la varsta de 7-8 ani. Chiar stau si ma gandesc cum traiau parintii mei asa rupti de lume. Necesitatea unui telefon o data ce am luat contact cu tehnologia mi se pare extrem de importanta.

Cred ca lumea era mai linistita atunci. Ma uit la mine si vad in fiecare zi telefonul cum suna si nu suna sa-mi dea o veste buna. Suna ca sa ma anunte X ca vrea ceva, Y ca vrea ceva, Z ca e nevoie ceva la locul de munca desi eu eram liber in ziua respectiva. Neliniste si deranj, cu asta ne luptam astazi.

Leave a Reply