Ascult melodia asta si imi dau seama ca oamenii sunt alcatuiti din amintiri si trairi adunate de-a lungul vietii. Eu unul as putea spune ca traim prin intermediul amintirilor si suntem vii chiar si dupa moarte atata timp cat cei din jur isi aduc aminte de noi. E doar o nuanta si un mod de a privi lucrurile si conceptia despre viata. Nostalgia pe care o simtim atunci cand ne aducem aminte de lucrurile frumoase care s-au petrecut nu reprezinta altceva de cat retrairea interioara a unei picaturi din fericirea simtita atunci.
Eu pana nu de mult aveam impresia ca nu o sa imbatranesc niciodata, pur si simplu nu aveam preocupari de genul cat de scurta este viata si cat de repede trece. Asta pana cand am inceput sa imi amintesc de vremurile cand inca eram la scoala. Dintr-o data s-a rupt ceva si sentimentul care ma facea sa cred ca la scoala am mers ieri, alaltaieri, s-a transformat in constientizarea celor 8 ani care au trecut de cand am terminat liceul.
Multa lume spune ca cele mai multe amintiri le avem de la scoala si pe buna dreptate. Daca stau sa ma gandesc, sunt 12 ani de scoala numai pana terminam liceul, fara facultate. Ajungem la 20 de ani si 12 din ei sunt petrecuti pe bancile scolii in generala si in liceu. Nu avem cum sa nu ramanem cu amintiri tot restul vietii atata timp cat tot restul vietii il vom raporta la acesti 12 ani.
Nu are rost sa ma apuc sa compar scoala de acum cu scoala pe care am prins-o eu. Sunt nascut in 1988 si prin 95-96 imbracam uniforma pentru prima data. Oricat de copil as fi fost atunci sunt capabil sa spun acum, la 25 de ani ca atunci exista respect pentru profesori, dorinta de a face ceva in viata, de a trece un examen fara a copia. Pai eu pana in clasa a 8-a imi era rusine sa copiez… cei care faceau treaba asta si erau tratati de cei din jur ca niste adevarati prosti. Nu aveam telefoane si nu aveam Iphone cu care sa ne laudam si care sa creeze diferente si tensiuni intre noi. Toti eram saraci si gandeam simplu spre viitor.
Imi aduc aminte majoritatea prostiilor facute atunci. Cred ca nu o sa le pot uita niciodata doar din simplul motiv ca apartin unei constiinte inca fragede si necoapte. Tin minte cum scuipam de la etajul 2 si am nimerit palaria unui batran care se odihnea sub fereastra noastra, cum a venit directoarea si a iesit ditamai scandalul. Tin minte cum am spart tabla din clasa. Da, am reusit sa fac lucrul de care se temea toata lumea… sa sparg ditamai tabla si aceasta fapta era mereu tratata drept pocinogul suprem, fiind obiectul cel mai mare din camera si mai spectaculos de distrus. Pun aici la socoteala si morala interminabila tinuta de fiecare profesor in parte cand o vedeau. Acum lucrurile sunt mult mai simple, exista table scolare interactive de toata frumusetea, mai mici si cu utilizare mai practica de cat mastodontii de 4 metri pe care ii aveam noi.
Uneori cred ca diferenta e prea mare intre cei de atunci si cei de acum insa poate este modul normal de a decurge lucrurile intr-o societate plina de tehnologie.
Unde-i articolul cu instalatorul?
a cazut in chiuveta si s-a spart
In curand se va inventa si CIP-ul cu toata materia stocata si implantat direct in creier, astfel ca vor rezolva problema promovabilitatii la BAC si a plagiatului la doctorat! 🙂
:))))))))))))) astept si eu unul
“Nu aveam telefoane, toti eram saraci”
Ăsta nu e unul din lucrurile pentru care ar trebui să fie cineva nostalgic.
ba uite ca eu sunt nostalgic. nu aveam telefoane dar nici griji
Eu m-am nascut in 1980 si desi tin minte ca nu aveam IPhoane, observ ca mi-a scapat amanuntul de a retine ca eram saraci. Asta nu e un comentariu anti-tehnologie, eu pur si simplu nu asociez saracia cu amintirile mele din copilarie, dar asta e si probabil pt ca nu eram atent niciodata la ce era prin jurul meu, nici macar la mine insumi de fapt asa de mult, pur si simplu pluteam si eu ca un ratoi pe apa. Ca nu cred ca era totusi din cauza sistemului socio-economic totalitar comunist. Plus tata, care e economist, zicea ca generatia lor era saraca atunci cand era el mic, asa ca eu am dedus, probabil pripit si cu o logica deficitara, ca asta insemna ca eu cu generatia mea nu eram saraci. Plus pe mine maj cunoscutilor mei, ba chiar si vecinii, spre ciuda mea uneori chiar si colegii de clasa, au tins sa ma trateze ca pe un soi de mic lord…si acum observ de altfel ca si in Danemarca lumea a inceput sa faca reverente atunci cand le-am fost prezentat prims oara…zau, eu ce sa mai cred ?
cum sunt danezii comparativ cu romanii din punct de vedere al judecatii?
Ma rog, asta cu societatea din culturi straine trebuie citita sceptic, deoarece si pacificul popor hawaiian a fost ff resprctuos si ospitalirr fata de primele 2 vizite ale capt James Cook, insa cand a apafut si a 3a oara au sarit sa ii dea in cap, nemaivorbind de tristul deces violent al dl Ferdinand Magellan in mainile razboinicilor fideli lui Lapu-Lapu acolo in Filipine.
insa ma gandeam ca si copilaria are propria ei cultura, mai ales in ultimii cca 200 de ani de cand cu sistemul scolar public atat pt copiii nomenclaturisti cat si pt copiii comuni, (un deziderat de altfel mai vechi in UE, insa implementarea unor idealuri politice mai ales in politica de educatie dureaza in mod
practic sute si sute de ani…noroc cu dl William Golding care a scris Imparatul Mustelor de I-a speriat pe toti ce se poate intampla unor copii care nu sunt inscrisi la scoala, ca inainte dl Jules Verne parca zisese ca dracul nu e chiar asa de rau in Copiii Capitanului Grant).
Insa e dificil de evitat cliseele cand vine vorba de amintiri de vreme ce cliseele reprezinta chiar unul din mecanismele prin care se formeaza memoriile, mai ales alea care trebuie descrise in cuvinte, plus daca incercam sa evitam asta riscam sa intram si mai mult in fictiune…de altfel destui opineaza ca maj detaliilor (uneori chiar si importante) ale memoriilor tuturor sunt fictionale, desi desigur nu o face nimeni expres. Insa cred ca si de aia mi-a scapat mie amanuntul ala referitor la saracie, si cand l-am auzit si pe tata zicand ce relativ saraca fusese generatia lui cand erau copii, zau, eu am eliminat din prima aceasta posibilitate si dupa aia nici nu mi-a mai trecut prin cap ! Ce voiam sa zic e de fapt ca eu nu comentam in contradictoriu cu tine, ci doar asa retoric.
Cand zici judecata ce vrei sa zici ? Sistemul juridic ? Sau maniera sociala de a judeca unii pe altii ? Referitor la maniere sunt ca orice popor europeean predominant cultural agrar pe ultimile cateva sute bune de ani.
Mai nuantat asa, poate ca pastoralismul lor e mai degraba maritim decat montan sau desertic. Insa nu au scapat nici ei de uriasa influenta a Reformatiei. Sunt ca un fel de moldoveni fata de nemti si ca un fel de ucrainieni fata de suedezi, daca suedezii ar fi romani. (Ma rog, se pot inchipui si alte clisee dar astea sunt cele care mi-au venit primele in cap).
Stiati ca militari profesionisti danezi au luptat alaturi de Mihai Viteazul pe la luptele lui de atunci impotriva unor monarhii din vest (ma rog fusesera adusi de francezii aliati lui Mihai Viteazul, in contextul in care destui de multi par a fi fost enervati de Habsburgii de la acea vreme). Erau un soi de mercenari dar mai degraba de tip consultant si ajutor practic adus pe contract srrios si cu stirea si aprobarea guvernului danez, adica nu asa aventurieri de capul lor. Erau profesionisti cu ofiteri cu scoala serioasa.
Insa cred ca contractul guvernamental danez era cu guvernul Frantei, nu al lui Mihai Viteazul, iar francezii I-au detasat pe militarii danezi pe acolo prin vestul Romaniei pe unde era Mihai Viteazul la un moment dat.
Nu stiu cum a fost scoala acum multi ani, stiu cum e scoala in acest moment. E frumoasa. Daca iti place inveti, daca nu, nu.
Amintirile din copilàrie si adolescentà sunt cele mai frumoase. Unicul subiect despre care se vorbeste cu plàcere oricànd!
La 25 ani ai tài, mi se pare cà esti un pic sever cu generatia de azi! sau esti supàrat?! Nu esti cam tànàr pentru reflectii asa de serioase?!