Home Concursuri si Advertoriale Primavara si tipicul ei

Primavara si tipicul ei

92
2

Anul trecut pe 2 februarie era prima zi de lucru a mea la actualul job. Tin minte ca atunci am prins cea mai urata vreme posibila. Din februarie pana in aprilie a plouat continuu. Nu se mai oprea. Ma uit acum pe fereastra si scenariul parca seamana … nori nergii, frig si un vant nici tare nici domol. Prea tare ne afecteaza starea de spirit vremea urata. Nu de multe ori se spune ca vremea e in legatura directa cu sufletul omului. Cand e cald afara si frumos si oamenii sunt mai buni, mai glumeti, mai zambitori.

Niciodata nu am suportat vremea asta nasoala. Parca nu esti destul de suparat si de nervos din cauza stresului de zi cu zi… mai vine si vremea sa te sacaie. M-am saturat de caciula, paltoane, pufoaica, geci si 3 perechi de pantaloni luate una peste cealalta… sa nu degeram atunci cand iesim pe strada si suntem nevoiti sa ne perecem ore bune in aer liber.  Vreau sa vina soarele si o data cu el sa ne schimbam garderoba cu cea de primavara.

Cum vine primavara si da caldura, fetele incep sa caute prin magazine de la jachete dama pana la fustite si pantaloni scurti. Ele mereu au avut o pasinue pentru cumparatul hainelor. Cred ca venirea primaverii merita cel putin sarbatorita cu un rand de haine noi.

Am trecut si de ziua oficiala care anunta schimbarea anotimpului si o data cu venirea lui 1 Martie pietele si colturile de strada s-au umplut de tarabe si mese pline cu martisoare. Mereu am militat pentru personalitate si lucruri unice, nu de duzina asa ca nu o sa mint spunand ca mi-a fost tare greu sa fac rost de niste martisoare serioase… am fost si am cautat peste tot… pana la urma am ales sa trimit niste felicitari cu urari si ganduri proprii. Am zis ca e mai bine si mai creativ in acest fel. Cine stie sa aprecieze un simbol precum martisorul se va bucura mai mult sa vada unul autentic si unic.

Urmeaza un 8 martie plin de aceleasi tarabe pline cu nimic ieftin. Martisoare de prost gust, mari si fara nici un pic de sens. Viu colorate si stridente exact ca niste sorcove. Unori nu-mi vine sa cred ca poporul asta se ingramadeste sa cumpere asa ceva. Parca am fii neamul lui ieftin si prost. Povestea asta cu martisoarele se repeta in fiecare an si se pare ca e deja traditie ca la fiecare colt de strada sa se adune cu noaptea-n cap aceste mese pline cu mizilicuri in spatele carora 50% din vanzatori au o culoare nu tocmai alba.

Astept si eu ziua in care vom sta ordonati la o coada, cand vom da bani pe lucruri de calitate si unice si vom inceta sa mai mergem  pe ideea ca doar gestul conteaza. Sunt de acord, dar daca conteaza gestul hai sa oferim si un lucru de calitate, ca doar suntem oameni, gandim si avem personalitate.

2 COMMENTS

  1. Asa este..da’ ce sà mai…gusturile nu se discutà! Eu am optat pentru felicitàrile acelea artigianale, dràgute…
    Cam peste tot nor, ploi, agricultura cred cà merge greu, trebuie sà se autoinventeze.. Sà vezi cum cresc preturile le produse, nu cà ar fi ieftine deja! Primàvara e anotimpul meu preferat!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here