Șansa ca tu să te naști a fost una la un miliard. Lucky guy! Ai câștigat potul cel mare la loteria cu cele mai mici șanse de câștig. Random shit happend și acum vezi viața ca pe un calvar, ca pe o povară, ca pe o poveste tristă…
De ce unii copii nu se mai înțeleg cu părinții deși le-a fost dăruit deja ce era mai de preț? Oare copiii trebuie să fie recunoscători părinților veșnic pentru faptul că aceștia le-au dat viață? Mulți ar zice că da. Așa aș zice si eu… însă unde se duc gândurile și mentalitatea dacă shit hits the fan?
Apare ura, disprețul. Copiii sunt abandonați la naștere sau sunt dați la orfelinate de la vârste fragede de niște părinți care nu pot iubi. Familiile fericite se destramă în 3 secunde din cauza infidelității. Copiii sunt bătuți și exploatați de tați bețivi. Părinții mor când nimeni nu poate înțelege de ce, sau unde s-au dus, sau dacă or să se mai întoarcă.
Din păcate, copiii rămân cu o lipsă de afectivitate ce nu va mai putea fi satisfacută niciodată. Nu-și vor putea iubi părinții niciodată și-i vor căuta toată viața, sub alte chipuri, în alte case.
Ce faci când ești copil și crești după zicala “Atâta timp cât stai în casa mea ori faci ce spun eu ori pleci!”, sau “Eu te-am făcut, eu te omor!”. Din nou se ajunge la ură. Oamenii nu pot înțelege sau nu vor să înțeleagă. Mulți trăiesc cu impresia că moartea e pentru alții și că pe ei îi va ocoli, că vor trăi veșnic. Mulți trăiesc cu impresia că sunt de piatră, că nu vor avea niciodată nevoie de ceilalți. Părinții nu vor avea nevoie de copii și copiii nu vor avea nevoie de părinți.
Let it be… nimeni nu știe ce e viața. Așa că deocamdată, dragostea este singurul ei scop. Atât cât poate înțelege fiecare.
Parental control.
Aia cu eu te-am facut eu te omor are efect…:)) Uneori puradeii se sperie…
:)) depinde ma… daca se sperie inseamna ca sunt prea razgaiati sa mai stie de vorba buna
Chiar.. apropo de relatia parinti-copii. Am vazut ieri un film romanesc super tare fix pe tema asta. Cauta “Principii de viata” E facut in 2011. Este varianta full pe youtube.
o sa caut sa vad cand o sa am timp de… copii.. si mai ales chef
Nu-i neaparat despre copii filmul. E mai mult centrat pe un individ re-casatorit si relatia lui cu fiu-sau din prima casatorie. E si amuzant pe alocuri. Tipic romanesc 🙂
deocamdata, shit hit the fan la mine acilea =)) s-a futut tema… am de carpit ceva pana sa rezolv
ieri n-am reusit sa las comentarii aici.
noroc cu ultima fraza, altfel ramaneam ingrijorat.
fiecare are dreptate, din punctul lui de vedere.
am observat si eu azi ca dupa ce am facut update la wordpress s-a futut tema. mortii ei de tehnica.
exact! era mai bine cu pana de gasca si cerneala!
stii, imi aduc aminte de anii 90. fara telefoane, fara internet dar si fara atatea griji. se traia mai liber. lumea era mai fericita. vreau pana de gasca.
Cu cine s-a futut tema ta? Panarama mare :)))
cu platforma. 2 lesbience da-le dreaq
Ar trebui ca dreptul de a procrea sa fie meritat si acordat in urma unor evaluari pshice si intelectuale. Toti analfabetii se imultesc ca ciupercile dupa ploaie, iar oamenii intregi la minte abia clocesc un copil doi … Si de-aici o mie is una de probleme …
de aici si vorba cum ca mama prostilor e mereu gravida
Punctul pe i.
Uneori tocmai dintr-un accident din asta iese cate-un geniu… O exceptie care, chipurile, confirma regula…
Dar asta e o discutie pe langa sibiectul articolului.
Conflicte parinti-copii vor exista cat vor exista oameni. Problema e de cele mai multe ori la parinti. Doresc vesnic controlul, chiar si cand copilul nu mai e copil. Nu respecta personalitatea copiilor. Sunt copii si atat, niste fiinte facute de ei…
Tot in ceea ce priveste educatia e de lucru… dar cine mai are timp de educatie azi? Cati parinti? Multi, de abia se zbat pentru o bucata de paine…tot pentru copii. Poate ca ar trebui sa se gandesca de mai multe ori pana sa arunce niste copii in lume daca nu-s capabili sa aiba grija de ei…si am ajuns din nou la prima fraza…aia fara legatura :))
E un cerc vicios…
Am scris pe fond alb..si m-am pomenit ca textul a aparut pe fond gri :))
Ce va chinuiti atata cu temele astea? Eu nici nu dau atentie temei. Pentru mine conteaza sa-mi placa ce se scrie pe blogul respectiv. Punct.
:)) pai daca s-a defectat cea veche nu trebuie sa pun alta? asa sunt baietii :p mesteri mari
Eu am fost crescuta pe principiile enumerate de tine, din pacate. Ai mei au considerat ca educatia se face cu bataie, cu impunerea vointei lor, pentru ca ei m-au facut, deci eu le sunt datoare. Mai mult, ma comparau mereu cu ceilalalti copii, eu fiind evident mereu cea mai proasta si mai problematica dintre toti copiii din cartier si toata copilaria mea am auzit fraza asta care nu-mi va iesi nicicand din minte: “are lumea copii, dar stie ca-i are”. I-am confruntat recent si i-am intrebat de ce ma faceau mereu proasta si auzi la ei, cica sa ma motiveze, sa ma ambitioneze sa-mi depasesc limitele. Parca eu stiam ce e aia. Eu stiu doar ca eram cea mai nefericita din lume, ca nu pot sa fiu ce vor ei. Dupa cum mi-a spus un psiholog recent, urmarile unei astfel de educatii asupra psihicului unui copil pot fi tragice si de obicei, copiii crescuti altfel isi pierd increderea in ei nu isi ating potentialul. Cumva, eu am scapat, nu stiu exact cum dar intr-adevar, lipsa de afectivitate din perioada aceea nu va fi suplinita niciodata cu nimic. Am iesit un om cat de cat normal dar am depus eforturi enorme in sensul asta, nu a fost un proces firesc. De cand ma stiu, sparg zid dupa zid sa ma indepartez mental de amintirile alea dar probabil nu voi reusi nicicand. Mi-a atins o coarda sensibila articolul tau:)
imi pare rau. daca stiam ca iti aduce aminte de lucruri triste nici nu-l mai postam. oricum, esti muult peste generatia de distrusi din ziua de azi, cu parinti plini de bani si crescuti cu toate la cur. o sa fie bine 🙂
Nu ne alegem părinții ,dar nici de loterie nu este vorba ! Părinți ne sunt dați cu un scop , să ne învețe , dar unii părinți se lasă ghidați de traumele prin care au trecut ei și uită să mai analizeze starea de spirit a copilului . Părinții fac greșeli , dar acele greșeli pot deveni o barieră în dezvoltarea copilului . Sunt părinți care își abandonează copiii , dacă așa cred ei că este bine , atunci așa este , dar o să primească pedeapsă pe măsură . Legea vieții ce dai aia primești , de aceea zic mereu , ceea ce ți-se întâmplă înseamnă că ai dat . Fiecare experiență rea , are și una bună depinde pe care o vezi . Bravo pentru articol , foarte frumos .Te pup