Suferinta prin metafore

Mai sunt 9 zile până la împărțirea ciolanului. Toată țara e în forfota alegerilor și mirosul de căcat e din ce în ce mai insuportabil. Vremea trece și se apropie momentul decisiv când vidanjorii vor face schimb de salopete exact cum fac jucătorii unui meci de fotbal schimb de tricouri la finalul partidei. Căcănarii își dau mâinile pe sub mână… e blat… căcatul pute la fel indiferent de culoare…  că e maro, că e verde închis, că e gălbui spre ocru….

Anul acesta laboratorul de analize al celor 19 milioane de români are puțin de muncă aparent… doar două mostre aduse …  dar ce mostre domne!!!…  deși culoarea le diferă mirosul e același. Aparența muncii ușoare se evaporă la fel de repede precum un pârț tras în mijlocul poieniței.

Grea decizie pe 9 decembrie. Singura soluție viabilă pentru români rămâne cea a analizei în profunzime iar câștigător va fi ales căcatul care și-a mascat mirosul  cel mai eficient, transformându-l  în Hugo Boss pentru o singură zi.

Ziua scoaterii haznalei a fost aleasă strategic… dupa Moș Nici O Laie și înainte de Moș Crăciun.  Se mizează pe speranța dusă la extrem a unui popor prea tâmp în tinerețe ca să mai poată stopa acum la bătrânețe infestarea cu dejecții a pânzei freatice. Toate fântânile sunt pline… de căcat.

România e blonavă. Are cancer și se stinge încet. Pe măsură ce timpul trece șansele de recuperare sunt tot mai mici. Personal cred că nu se mai face bine niciodată. Gustul dulce al căcatului a plăcut întregii clase politice. Au mâncat toți și încă cu o poftă greu de stăpânit. S-au mânjit și pe haine și pe la gură însă pofta teribilă i-a făcut ca azi, lumea să-i vadă aparținând de aceeași budă publică.

Asta e politica lui 2012. O budă publică. Atât de plină de căcat și urât mirositoare încât femeii de servici ii e silă să intre să mai facă curat. Femeia de servici nu a mai curațat-o de 23 de ani. 23 de ani de LENE, NEPĂSARE, EGOISM, PROSTIE, DELĂSARE… 23  de ani în care femeia de servici a zăcut la telenovele și gură cască la emisiuni politice în loc să-și ceară dreptul la o budă curată. 23 de ani în care a mai acceptat o căcare în aceeași budă deși era plină ochi. Se făcuse munte până la tavan însă femeia de servici a mai acceptat o căcare, apoi încă una, și încă una…. bucuria ei fiind uneori  o găleată portocalie, alteori un pix ori o sticlă de ulei…

“Dușmanul fericirii noastre se ascunde întotdeauna, în oglindă”

 

 

 

 

Suferinta prin metafore.

26 Comments

  1. DANAP.RO November 30, 2012
    • Amiralul November 30, 2012
    • Intuneric November 30, 2012
      • Amiralul November 30, 2012
  2. Paul November 30, 2012
    • Amiralul November 30, 2012
  3. Taraboste November 30, 2012
    • Amiralul November 30, 2012
      • Lavinia November 30, 2012
        • amiralul November 30, 2012
  4. Probiu November 30, 2012
  5. amiralul November 30, 2012
  6. bucuros November 30, 2012
    • Amiralul November 30, 2012
  7. Nautilus November 30, 2012
    • Amiralul November 30, 2012
      • Nautilus December 1, 2012
        • Amiralul December 1, 2012
  8. mastroiani November 30, 2012
    • Amiralul November 30, 2012
  9. elly weiss November 30, 2012
    • Amiralul December 1, 2012
  10. Claudiu December 2, 2012
    • Amiralul December 2, 2012
  11. Adriana December 2, 2012
    • Amiralul December 2, 2012

Leave a Reply