Ganduri intr-o noapte alba

La ce te gandesti intr-o noapte alba?

Pai… la tampenii… stateam si ma intrebam cum ar fi, ca, dintr-o data sa apara la fereastra un extraterestru GRI… cica oamenii sunt condusi de impulsuri si emotii irationale, de instincte si de reactii de moment. Cum ar fi domne sa te trezesti in toiul noptii si sa dai cu ochii de iratiune sau de lucruri de care te temi?  Sunt curios daca ratiunea si constiinta ar avea timp sa preia controlul mintii si astfel sa poti stapani instinctul de autoaparare si mai ales frica de necunoscut atat de primitiva.

Ma mai gandeam la religie. Cea mai mare farsa a umanitatii. Cum ar fi daca religia ar fi fost o minciuna implementata de o civilizatie cu milioane de ani in fata noastra… minciuna spusa pentru a putea stapani de la autodistrugere sau conducerea prin haos a unei civilizatii mult prea primitive pentru a putea fi nemuritoare. Cred ca o civilizatie cu mii, sute de mii poate milioane de ani inaintea noastra cu siguranta nu mai arenevoie de religie. E imposibil ca tehnologia lor sa nu poata reproduce constiinta.

Ma gandeam la timp. Defapt timpul nu exista. Cercetatorii tot vorbesc de calatoriile in timp prin curbarea spatiului si a timpului… Dar viteza o depaseste pe cea a luminii… practic te intorce in trecut. Cum ar putea oamenii sa fie nemuritori cand ei nu inteleg conceptele de spatiu si timp? Cand ei defapt nu stiu care e sursa vietii si mai ales scopul ei, viata fiind considerata a fiRANDOM SHIT si o loterie a probabilitatilor si a tiparelor de informatie.

Ehe… nea omu’ cat de primitv mai esti… Mi-as fi dorit ca sansa de 1 la 1 miliard de a ma naste sa apara macar prin anul 100.000, nu 1988. (iarasi avem de-aface cu irelevanta timpului… anii, zilele, lunile… sunt specifice muritorilor care vor sa stie cat mai au de trait). Mi-as fi dorit ca la 20 de ani sa ma pot lauda si eu macar cu o calatorie intr-un univers paralel, mutarea constiintei mele intr-un robot nemuritor sau macar, macar certitudinea ca imi cunosc identitatea.

Ma uit din nou pe fereastra. Se facuse ora 1:30.  Aceleasi luminite de avioane pe cer, in exact aceleasi directii. Deschid larg plasa de tantari de la fereastra ca sa pot arunca precis dar in acelasi timp exact cu o ceapa in cainele unui vecin dintr-o curte alaturata care nu inceta sa mai latre. Ma duc inapoi in pat si ma intind in speranta ca pot adormi. Ma mai ridic o data din pat ca sa scot din camera mizeria de Airwick al carui led imi tot batea in ochi. Il iau si cand sa il asez pe frigider imi pufaie fix intre felinare… asa ca mi-am bagat pula in el si m-am pus inapoi in pat injurand is bombanind.

/p